Spectatorium

Am citit romanul „Idolii inimii” de Alexandru Bordian (Chișinău: Cartier, 2026) ca pe o mărturie a unei renașteri umane interioare, a unei eliberări de trecut, de iluzii și de idolii pe care omul îi poartă în sine. Dincolo însă de destinul individual, romanul ne invită și la o meditație asupra destinului nostru colectiv, asupra unei societăți care încearcă să iasă de sub povara propriilor mitologii, a propriilor rătăciri și nostalgii. Aflat la intersecția dintre autoficțiune, confesiune, jurnal și eseu, romanul urmărește confruntarea protagonistului cu propria biografie, cu istoria familiei sale și cu moștenirea ideologică a societății în care s-a format. Parcursul și rezultatul acestei confruntări, itinerarul reconstrucției interioare urmează aici modelul evanghelic al lepădării de sine, al morții simbolice și al regăsirii vieții/căii autentice/adevărate. Cele două motto-uri biblice ale romanului, din „Ieremia” și din „Prima Epistolă către Corinteni”, sugerează, de la bun început, câ...

Cât de mult putem recupera din trecutul unui oraș prin intermediul unor fotografii? O clădire, o stradă, câteva chipuri, poate un gest surprins întâmplător. Fotografia însă nu ne spune ce gândeau oamenii din imagine, ce iubeau, ce pierdeau, de ce se temeau sau încotro mergeau după ce aparatul de fotografiat a încetat să-i mai privească. De aici pornește ideea antologiei „Chișinăul interbelic cu pretext fotografic”, apărută la editura Cartier în anul 2025, coordonată de Diana Vrabie, critic și istoric literar, autoarea prefeței, și Alexandru Corduneanu, poet, co-coordonator al proiectelor editoriale pluridisciplinare „Identitățile Chișinăului”, al monografiei „Chișinăul istoric” și al manualelor „Chișinăul meu”. Antologia „Chișinăul interbelic cu pretext fotografic” propune o incursiune literară în atmosfera orașului dintre cele două războaie mondiale. Scriitorii de pe ambele maluri ale Prutului – George C. Dumitru, Cristian Fulaș, Emilian Galaicu-Păun, Emanuela Ilie, Dan Lungu, Vianu M...

Poezia Cătălinei Bălan mi-a atras atenția încă de la volumul ei de debut, „Cutii” (Editura Paralela 45, 2019), în care am găsit imagini și perspective proaspete, dinamice și, totodată, foarte concentrate asupra omului din spațiul urban. Era acolo o privire atentă la felul în care orașul modifică sensibilitatea, cum spațiul locuit devine spațiu interior (și invers), cum detaliile aparent mărunte capătă valoare existențială. Cătălina Bălan avea deja, la momentul debutului, un spirit fin de observație și de asociere imagistică, o ironie bine dozată, o luciditate și o capacitate de a transforma realitatea imediată în secvențe poetice. Volumul „De partea bună a hărții” (Editura Paralela 45, 2025), continuă, în mare măsură, această linie, dar o extinde într-o construcție mai amplă, mai stratificată. Cartea poate fi privită ca un spectacol performativ și imersiv, ca o fuziune colaborativă în care poezia intră în dialog cu imaginea, designul grafic, lectura în voce a autoarei, sunet și textele...

Poate Cuvântul să salveze lumea? Mai ales într-o epocă în care cuvintele se consumă repede, se multiplică fără măsură și sunt adesea golite de sens. În această întrebare se concentrează una dintre tensiunile cărții „Lumea, între paranoia și metanoia”, semnată de poetul și eseistul Teo Chiriac, președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Notațiile meditative, compoziția fragmentară a cărții, împletirea unei voci poetice cu cea metafizică apropie textele din acest volum, apărut la Editura Arc în anul 2026, de capodopera eseistică a lui Michel de Montaigne, care își explica cele scrise astfel: „Aici sunt gândurile mele trecătoare, prin care nu caut să ofer cunoștințe despre lucruri, ci despre mine însumi” (trad. de Vlad Russo). Într-un fel asemănător, Teo Chiriac nu doar descrie lumea din afara sa. El o trece prin propria sensibilitate, prin propriul filtru moral, poetic și spiritual. Unul dintre fragmentele memorabile ale cărții a devenit, pentru mine, următorul: „De-a lungul vieții ...